Un raport lansat de Ember, cerut de Global Offshore Wind Alliance (GOWA), avertizează că energia eoliană offshore ar putea să-și tripleze capacitatea globală între 2024 și 2030, trecând de la 83 GW la 238 GW, și să alimenteze până la 73 de milioane de locuințe. Această prognoză promițătoare survine în ciuda obstacolelor recente din statele unite și a scepticismului privind atingerea unor obiective naționale ambițioase.
Amisha Patel, secretarul general al GOWA, subliniază că «în ciuda obstacolelor recente cu care se confruntă sectorul, datele fundamentale pentru energia eoliană offshore nu s-au schimbat» și adaugă că «Avântul continuă să crească pe măsură ce țările avansează cu această tehnologie acum dovedită, care este esențială pentru tranziția către energie curată».
Context global
Studiul arată că potențialul este uriaș: activitatea offshore ar putea crește de la 83 GW în 2024 la 238 GW în 2030, suficient pentru a alimenta milioane de gospodării. Acest ritm vine în contextul evaluărilor IEA care sugerează o încetinire a ritmului general de creștere a energiei regenerabile, ceea ce face ca atingerea obiectivului COP28 de triplare a capacităților până în 2030 să pară mai dificilă pentru unii analizatori, conform raportului Ember/BGS.
Provocări și perspective la nivel național
Raportul indică dificultăți la nivelul unor țări-cheie: administrația americană a întrerupt sau urmărește să oprească proiecte în curs, oferind perspective limitate investitorilor, iar obiectivul de 30 GW pentru producția eoliană offshore între 2021 și 2025-2029 este mult depășit de evoluția actuală, care ar urma să ajungă doar la 5,8 GW în aceeași perioadă. În plus, Japonia și Coreea de Sud sunt estimate să atingă doar aproximativ o treime din țintele lor până în 2030. Între timp, 88 de țări cu coastă potrivită pentru turbine offshore încă nu și-au stabilit obiective specifice, iar Brazilia, gazda COP30, nu are în prezent turbine eoliene offshore pe lungimea coastelor sale de aproximativ 7.000 km.
Implicații pentru tranziția energetică
Concluzia este că, în ciuda provocărilor, energia eoliană offshore rămâne un pilon central al decarbonizării economiilor. Creșterea potențialului necesită investiții continue, cadrul reglementar clar și accelerarea lanțurilor de aprovizionare. Dacă trenul trenul tranziției verzi poate menține această direcție, impactul asupra securității energetice, costurilor pentru consumatori și angajărilor din sector va depinde de abilitatea guvernelor de a transforma promisiunile în proiecte realizate pe teren.
