Ne-am obișnuit să trăim printre promisiuni neterminate, machete uitate și schițe îngropate. Iar nota de plată o plătim cu toții: confuzie urbană, identitate diluată, memorie amputată. „Bucureștiul care n-a mai fost” nu iartă – pune pe masă proiectele care ar fi schimbat radical orașul și ne întreabă direct: câte șanse mai avem până să fie prea târziu?

Îngrijorare: Jolie vizitează frontul din Herson cu misiune umanitară - O imagine surprinzătoare circulă în mediile sociale: Angelina Jolie, ambasadoarea ONU pentru refugiați, este văzută în Herson, aproape de linia…

Alertă: Satul Celnata dispare încet, clopotul a încetat să bată - Satul Celnata din Mehedinți este un exemplu vizibil al unui proces comun în România rurală: depopularea, degradarea infrastructurii și dispariția…

În inima școlii care formează arhitecții României, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, expoziția poate fi vizitată în holul principal până pe 10 noiembrie. Organizată de Uniunea Arhitecților din România, în parteneriat cu UAUIM, și co-finanțată de Primăria Capitalei prin ARCUB, în Programul „București. Împreună” 2025, expoziția deschide un front de dezbatere despre prezentul și viitorul orașului.

Ce veți vedea la Universitatea de Arhitectură

După luni de cercetare și dialog cu arhitecți din mai multe generații, „Bucureștiul care n-a mai fost” reconstituie, prin randări animate, planșe și documente de arhivă, istoria imaginară a Capitalei: concursuri de idei, propuneri netrecute de faza de desen, viziuni rămase pe hârtie. Nu este o retrospectivă clasică, ci un exercițiu de memorie urbană – un mod de a înțelege orașul prin ochii celor care l-au visat altfel.

Lecția Beijingului: viziuni duse până la capăt

Pe 28 octombrie se împlinesc 605 ani de când Beijing a fost desemnat capitală a dinastiei Ming. Acolo, viziunea nu a rămas în sertar: între 1406 și 1420 s-a ridicat Orașul Interzis, un proiect uriaș, simetric și riguros, cu nouă porți și un mesaj clar de ruptură față de vechiul regim. Beijing a continuat să crească sub dinastiile Ming și Qing, iar palatele imperiale sunt azi UNESCO. Metropola de peste 22,5 milioane de locuitori arată ce înseamnă când proiectele strategice se construiesc – identitate, coerență, prestigiu. E comparația de care Bucureștiul are nevoie pentru a transforma ideile în realitate.

Încă un reper cultural: „Kos Andras 110” la MNȚR

Tot marți, Muzeul Național al Țăranului Român deschide retrospectiva „Kos Andras 110”, organizată de Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar București, la Sala Noua Galerie (vernisaj la ora 19:00, în prezența ambasadorului Ungariei). Curatorii Szebeni Zsuzsanna și Portik Blenessy Ágota aduc lucrări semnificative – inclusiv din donațiile către Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu din Cluj –, obiecte personale și o amplă selecție de grafici, însoțite de un catalog trilingv. Expoziția poate fi vizitată până pe 23 noiembrie, de miercuri până duminică, între 10:00 și 18:00 (închis luni și marți). Kos Andras (1914–1983), fiul scriitorului-arhitect Kos Károly, a fost profesor al Universității de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj timp de trei decenii, 18 ani ca șef de catedră.

Două expoziții, o singură temă: memoria. De la proiectele neconstruite care ar putea încă inspira Bucureștiul, la istoria vie a artei din Transilvania, Capitala are un itinerar cultural care merită parcurs acum. Ieși din rutină, intră în dezbatere și pune umărul la orașul care poate încă să fie.